Barfa...

Barfa...ce Dumnezeului este barfa? Nu-mi propun acum sa dau definitia acestui cuvant,nici nu o stiu, dar ceea ce stiu este ca este adanc intiparita in constiinta noastra a romanilor. Iata cateva exemple: femeile in varsta ( am evitat cuvantul babe pentru a nu fi considerat nesimtit) cand se duc la Biserica primul lucru pe care il fac este sa se aseze pe scaun,de preferinta cu pernita pe el, dupa care urmeaza al 2-lea lucru...vanatoarea de subiecte: tinere, femei maritate sau nu, barbati mai tineri sau mai in varsta, adolescenti - emo sau nu- care vin in Biserica pentru a se ruga, a aprinde o lumanare pentru vii sau morti, pentru iertarea pacatelor etc. Totul, de la haine pana la felul in care omul isi face cruce, reprezinta motiv pentru aceste minunate exemplare feminine trecute de varsta tineretii de a face o mica barfa. La coada (coada poate avea locatii diferite,nu conteaza, povestea este aceeasi) alta poveste;cand se intalnesc 2 prietene care se cunosc din vremuri imemoriabile incepe show-ul: despre leanta, vecina de la 2 care are 2 copii de care nu are grija si bea intr-una, despre nea mitica de la parter, cel ce scuipa seminte in fata blocului si nu si le curata niciodata, despre tanara de la etajul 1 la care vin si ies intr-una personaje dubioase, despre acestia si alte multe personaje aflam la minunata coada. Daca totul s-ar termina aici nu cred ca ar mai fi chiar atat de interesant,dar nu se termina. Televiziunile in goana lor dupa senzational au adus barfa la rang de arta ( vezi OTV: Serialul Elodia 300 si ceva de episoade, Serialul Magda Ciumac inca 100 si ceva de episoade, parca pe KanalD : La barfa cu Bahmu, Acasa : Povestiri adevarate etc.).La serviciu sau scoala/liceu/facultate aceeasi poveste nemuritoare : "uite fata ce si-a mia luat aia", " mhoaa, ce pipitzoanca"," ce bulangiu ala, de cand si-a luat masina merge cu nasul pe sus" , " oare astia 2 sunt impreuna?" si daca da " cum de n-am stiut mai devreme?" ; exemplele sunt infinite, toti o stim prea bine, pentru ca toti barfim, chiar daca suntem sau nu constienti de asta.
Aloha !!

Subiectul de astazi: cozile

Despre nesimtirea la romani, se pot scrie multe, atat de multe incat cred ca toate postarile de pe toate blogurile din lume nu ar putea s-o descrie asa cum este. Sper ca prin ce voi scrie eu aici sa reusesc sa ating o mica parte din acest subiect care face parte din viata noastra, a tuturor celor ce traim in aceasta tara.
Cozile la noi, sunt un fenomen national. Oriunde si mai ales pentru orice se sta la coada: vrei sa platesti cablul,stai la coada, vrei sa cumperi paine, stai la coada, vrei sa platesti ratele,sa depui sau sa retragi bani de la banca,vrei intri la cabinetul doctorului,vrei sa platesti impozitele etc., bineinteles stai la coada. Ca prinzi o coada mica, 2-3 persoane, nu ar fi o problema, dar de cele mai multe ori se intampla ca aceasta...coada, sa fie kilometrica, intr-un spatiu mai mic decat o garsoniera confort 3, cu mirosuri care mai de care mai exotice si de ce nu, cu un ritm de inaintare ce ar face si pe cel mai lenes melc sa fie un adevarat vitezoman.
Se mai intampla, destul de rar, dar se intampla, ca dupa ce ai stat la o coada, la care credeai ca stai bine-ca doar ai intrebat persoanele din fata-sa ajungi la ghiseu, rasufli usurat-gata..rezolv problema in 5 minute acum-, spui doamnei/domnisoarei din fata de problema pe care trebuie sa o rezolvi si atunci te lovesc acele cuvinte, desi lovit nu este cuvantul potrivit...te spulbera acele cuvinte si iti fragmenteaza nervii si demnitatea in mii de bucatele: "nu la mine domnu, mergeti la ghiseul celalalt!". Dupa ce-ai stat atat sa astepti sa-ti vina randul, ori te resemnezi si te indrepti spre celalalt ghiseu unde supriza...este coada, ori o lasi pe alta data pentru ca pur si simplu, ai ceva mai bun de facut cu timpul tau. S-au incercat metode diverse se debirocratizare a tarii noastre, pur si simplu nu se poate, nu merg...se face coada de la orice. La primarie, farmacie, posta, telefoane, cablu, internet (desi aici parca nu prea prind cozi), paine, super si hiper marketuri s-au introdus calculatoare pentru operatoarele de la ghiseu, tocmai pentru a mai reduce din cozi, efectul...cozi in continuare: operatoarea este noua si se misca greu, reteaua a cazut, operatoarea are experienta in meseria ei dar cu calculatorul...ehee, tasta si minutul, calculatorul nu mai functioneaza, casa nu mai are rola de hartie pentru bon fiscal etc...sunt cateva din problemele care fac ca acestea...cozile sa fie in continuare o realitate pentru noi. Pe vremea comunismului, nu am prins foarte mult din ea, dar din ce-am inteles pana acum, coada era sport national. Coada, locul un s-au legat prietenii, s-au infiripat idile, s-au nascut copii dar au si murit oameni, subiect de bancuri...dar din pacate realitate.
Intre 1999 si 2003(4), la noi a fost o isterie generala cu plecatul la munca in strainatate.Veneau oamenii sa stea la coada din toate colturile tarii, nu conta ca nu aveau unde sa doarma, sa se spele, sa manance, ei stateau la coada. Atunci,dar nu numai atunci, s-a vazut inca o data cat de "bine" o ducem noi ca natiune si cat putem sa ne umilim si sa ne lasam calcati in picioare pentru bani.
Nu am atacat inca problema traficului bucurestean, aceasta este o alta problema...o las pentru o viitoare postare.
In speranta ca lucrurile se vor indrepta intr-o zi si la noi, asa cum este in occident ( la metrou,transport de supratata etc. nu au vanzatoare la casa, sunt aparate automate, unde omul vine civilizat baga banii si pac...cartela, plata impozitelor se face online etc.)va multumesc pentru timpul acordat la lecturarea acestor randuri si va urez un sincer si calduros: "sa stati la coada cat mai putin!"
PA

De inceput...

Totul a inceput intr-o dupa-amiaza de ianuarie, anul de gratie 1985. De atunci si pana acum, viata mea a fost o continua acumulare de experiente, unele placute altele mai putin placute, intamplari petrecute in Bucuresti, la munte, la mare...la tara. Postarile de pe acest blog vor fi in general despre viata noastra de romani-bucuresteni-europeni(mai nou), dar raportate la experietele traite de mine in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Asadar va invit pe toti cei ce o sa popositi pe aici, si mai ales pe cei care veti avea curiozitatea, timpul si cheful sa cititi postarile mele sa impartasim impreuna povestiri, amintiri, experiente din traiul nostru in aceasta minunata dar insuficient de dezvoltata tara.
Aceasta poza este facuta in Bucuresti, parcul Tineretului intr-o zi de toamna cand razele soarelui se pogorau asupra noastra incalzindu-ne sufletele care se pregateau incet dar sigur pentru sosirea iernii plina de frig si intuneric.
Bucuresti...acest oras al existentei noastre efemere, poate fi asadar si o oaza de liniste in acest haos fara de final numit...viata!